Educatoarea, unul dintre „secretele” acomodării la grădiniță

educatoare

Nu de mult a început grădinița și parcă văd cum alergam toți părinții să prindem locuri la grădinițele „bune”. „Bune” din auzite, căci nimeni nu a asistat vreodată la vreo activitate.  Nimeni nu știa către ce clasă va fi distribuit copilul. Nimeni nu știa cum arată persoana care va petrece o zi întreagă cu odorul familiei. “Să alegem grădinițe cu prestigiu! „ Am strigat toți în cor. Nu știu cât de mult mai valorează prestigiul grădiniței atunci când o educatoare îți ia copilul pe sus dimineața și îi strigă „Nu mai da din mâini că mă lovești!” . Despre cum își lasă aruncă părinții copiii în pragul clasei și apoi fugind, despre asta clar nu discut…

Acomodarea copilului depinde foarte de părinte, de starea pe care i-o induce, dar în aceeași măsură, ori poate chiar mult, depinde de educatoare. Depinde de o educatoare caldă, care să îi aștepte prietenoasă pe fiecare în parte. O educatoare care să iubească copiii și pe care din când în când, să îi mai învețe ceva.  Cu o asemenea învățătoare vor învăța oricum de drag…

Noi am avut mare noroc-deși nu am reușit să fim repartizați la grădinița la care ne înscrisesem inițial-am întâlnit o educatoare minunată, amândouă de fapt, căci avem două. Prima are acasă un copil de doi ani, se explică astfel poate nivelul mare de empatie iar a doua este la început de drum, fiind primul ei an de educatoare. Emoțiile și poate faptul că încă este neatinsă de lipsurile din sistem, ajută mult la integrarea copiilor noștri.

Și spun noroc, deoarece educatoarea despre care povesteam mai sus care nu arăta nici un pic de  înțelegere față de fetița agitată, predă la o clasă alăturată de cea a lui Matei. Sigur, copiii sunt mai mari acolo, dar chiar și așa, comportamentul doamnei nu este justificabil.

Probabil că la privat satisfacțiile la sfârșitul zilei sunt altele. Probabil că la grădinițele particulare au cu ce să lucreze, au instrumente, au condiții. La grădinițele de stat nu au de nici unele, statul  oferă un pachet de șervețele care să ajungă o lună de zile la 25 de copii și dezinfectanți care sunt apă chioară. Unii dascăli se îndreaptă către susținerea părinților pentru a creea un cadru mai bun pentru activități. Unii părinți sunt revoltați pentru că li se cer bani- “Să dea statul domle!” Să dea, așa aș vrea și eu, dar până dă ni se fac copiii mari.

Educatoarea este omul care sfințește locul. Dacă aveți una să o prețuiți, căci în zilele noastre, tot mai greu întâlnim oameni de calitate. Să o susțineți în eforturile ei de a face bine, atât cât puteți. Să le vorbiți frumos despre copiilor și cu drag, să le transmiteți respectul vostru și celor mici. Deși de cele mai multe ori, copiii sunt deja fermecați de astfel de oameni buni, nu este nevoie de mai mult. Nu este floare la ureche să te descurci cu 25-30 de copii odată. Să vă mai puneți din când în când în papucii lor, vedeți apoi cât ușor sau de greu vă este.

Educatoarea ar trebui să fie prestigiul grădinței.